Domnul a creat cuplul uman și l-a învățat cu răbdare. El nu a vrut să-i supună la o mare încercare, la fel ca atunci când îi interzici copilului tău să mănânce înainte de ziua lui de naștere tortul de ciocolată care a fost făcut pentru el/ea. Desigur, copilul nu înțelege de ce nu poate să-l mănânce acum și de ce i s-a interzis. Prin astfel de interdicții, el/ea învață abstinența, învață că nevoile sale nu vor fi întotdeauna și imediat satisfăcute, ci că trebuie să facă ceva pentru a le satisface, că trebuie să presteze un fel de serviciu simbolic. Iar mai târziu, bucuria lui/ei va fi cu atât mai mare dacă va obține ceea ce și-a dorit, astfel încât să fi dat și el/ea ceva în schimb.

Domnul se întreba ce ar trebui să le interzică. Ar fi putut spune fructele de mango, dar tocmai se terminaseră după ce se coceau, era rândul mărului. Apoi, trebuia să facă în așa fel încât avertismentul Său să fie luat în serios și considerat cu adevărat o încercare. Grădina era plină de fructe delicioase, de ce ar fi vrut mere? "Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci din el, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit". (Geneza 2.17).

Domnul cunoștea bine natura ființelor create. Dorința apare întotdeauna în legătură cu ceea ce este interzis. Mărul era deja plin de mere, iar ei nu s-au apropiat de el și nici nu i-au acordat vreo atenție. Dar dacă este considerat ca fiind pomul cunoașterii binelui și răului, este mult mai incitant. Pe de altă parte, cu ce i-ar fi putut amenința? Ceva despre care ei nu au nicio noțiune. Așa este Krampus în practica noastră parentală. Copilul nu știe ce este un Krampus, așa că se teme de el pentru că este necunoscut, pentru că nu l-a experimentat încă. Dar în Paradis nu a existat Krampus, să fie moarte. Moartea este egală cu Krampus. De fapt, în Paradis nu există moarte, un concept neinteligibil. Nici în cele mai nebunești vise ale Domnului nu și-a închipuit că acest joculeț va fi, după mii de ani, ca parte a unui sistem de credințe, gravat în mintea omenirii ca un păcat originar și nici că va inspira sute de artiști și putem admira pe tablouri cum Eva goală îi dăruiește lui Adam un măr mușcat în două cu un gest virginal, dar erotic.

Adam și Eva dormeau sub mărul pe care nu l-au observat până acum, dar care a devenit deosebit de prețios pentru ei. Eva a fost trezită de o briză răcoroasă, a privit mărul și s-a uitat cu nostalgie la fructele sale. În acel moment, un vierme a ieșit din unul dintre mere. Eva nu mai văzuse niciodată așa ceva. Ea a examinat mărul plin de viermi și și-a dat seama că viermele se hrănea din măr. Eva nu era familiarizată cu taxonomia regnului animal, care plasează viermii și șerpii în două categorii taxonomice diferite, așa că pentru ea singura diferență dintre vierme și șarpe era mărimea. Ea a crezut că viermele era șarpele mic care se clocește în interiorul mărului și, când nu mai încape înăuntru, se târăște afară pentru a crește în exterior. L-a trezit repede pe Adam pentru a-i împărtăși experiența ei.

- Adam, trezește-te! Am văzut un șarpe să se târască din măr...

- Oh, haide! Lasă-mă pe mine, probabil că ai visat... - și se întoarse pe partea cealaltă.

- Nu am visat, era adevărat. Uită-te la gaură, s-a târât pe aici.

- Bine, și ce dacă?

- Nu înțelegi? Șarpele mic poate mânca mărul ceea ce noi nu putem! - Adam nu a înțeles, dar a vrut să tragă un pui de somn.

- Aceasta înseamnă că șarpele este iubit de Tatăl nostru mai mult decât noi, pentru că i-a permis să facă ceea ce ne-a interzis nouă! - a spus Eva cu gura încolăcită ca să plângă.

- Poate fi ceva în ea... - se gândi Adam. - Ce să facem acum?

- Să încercăm și noi!

- Dar atunci vom muri...

- Nu știu ce înseamnă să mori, dar am văzut că șerpii eclozează în interiorul merelor și se transformă în giganți pe dinafară, adică nu vor avea nicio problemă. Ce se poate întâmpla? Cel mult, vom deveni și noi giganți! Imaginați-vă, nu mai trebuie să culegem fructele de sub pom, pentru că putem ajunge pe cele mai înalte ramuri. - se entuziasmă Eva.

- Încearcă tu primul. - Adam încă ezita, dar Eva era nerăbdătoare să ia o îmbucătură.

- Delicios. - a constatat Eva și i-a întins mărul lui Adam. Adam l-a gustat și el, în timp ce Eva îl privea dacă observă vreo schimbare.

- Oh, Doamne! - a strigat Eve. - Un șarpe a crescut între picioarele tale! - Eva ignorase până acum organele genitale ale lui Adam, dar în acel moment s-a gândit că șarpele, pe care probabil îl mâncase cu mărul, încerca să iasă din corpul lui.

- Asta a fost acolo și până acum. - Adam a liniștit-o.

- Dacă e adevărat, de ce nu am niciunul? - a întrebat Eva.

Domnul i-a auzit strigându-l pe nume și și-a îndreptat atenția spre ei. Și-a dat seama imediat de greșeala sa. În zadar a încercat să crească cuplul pe o cale neutră din punctul de vedere al sexului, ei și-au dat seama de diferențele lor. Curând vor să încerce ceea ce a fost ascuns între picioarele lor. Apoi se vor înmulți. O, Doamne! Ca atunci când un părinte observă că copiii citesc site-uri porno, înainte de a avea parte de educație sexuală, și se enervează. Prea târziu, s-a gândit Domnul. Există o singură soluție, a suspinat El, trebuie să-i scot de aici. Nu pot să-i împiedic să se înmulțească, dar dacă se înmulțesc prea mult, îmi vor distruge grădina. Astfel, Dumnezeu a alungat cuplul uman pe Pământ.

- Vezi tu, - a plâns Eva - ți-am spus că preferă șerpii...

Până în ziua de azi, oamenii cred că Dumnezeu nu-i iubește sau că nu există. Așa cum exilatul urăște puterea exilului, tot așa se țin departe chiar și de gândul la Dumnezeu. Iar omenirea a suprapopulat Pământul fără să fi înțeles fabula.

(Rhasoda Varga Margit: Illúziók nélkül 140. o.)