Am un vechi "discipol"... Am rezumat lecțiile din povestea lui. Cum îl pot numi când mă consideră maestrul său, dar nu a urmat niciodată niciuna dintre instrucțiunile mele? Oricum, el se gândește la mine doar când are probleme cu banii. Așa cum este acum. Interesant este că această măiestrie... Unii "discipoli" așteaptă de la mine ajutor financiar, alții, care sunt "vindecători", apelează la mine pentru sănătate și când au probleme, pentru îndrumare. Iar când le spun să urmeze calea mea de viață și să vină să învețe de la mine, ei spun: noi îi urmăm pe marii maeștri și învățăm de la ei! Unde sunt, acum, marii maeștri care pretind a fi întruchipări divine (semizeu)? Nici unul dintre ei nu poate lupta nici măcar cu virusul coroanei...

Dar să ne întoarcem la "ucenic". Discipolul a fost alcoolic, dependent de droguri, fumător, depresiv și bolnav de inimă timp de douăzeci de ani. Unul dintre primii care a fost dat afară din serviciul public. Timp de luni de zile nu a avut niciun venit, nu a avut încălzire, apă caldă, nici bani pentru a da telefoane. Cabinetul medicului este închis și nu-și poate lua nici măcar medicamentele, oricum nu are bani să le plătească. Am primit de la el o scrisoare de 16 pagini, scrisă de mână, în care își descrie situația. Eu, care nu l-am mai văzut de 15 ani. Se pare că eu sunt ultima picătură de care s-a agățat, toată lumea l-a alungat, el speră în mine. Ce pot să fac? Oricum nu pot trimite destui bani. Ultima dată când i-am trimis bani și bonuri de masă, l-am pus să promită că va folosi banii pentru a cumpăra oale și tigăi în care să gătească, pentru că era mult mai ieftin, și a primit chiar și rețete de mâncare. Bineînțeles, banii au fost băuți de el. Am decis să nu-l mai susțin. Totuși, el stă mai bine decât mulți oameni din Ungaria, pentru că are o casă în care să locuiască și primește o masă pe zi de la bucătăria gratuită.

O săptămână mai târziu am primit o scrisoare de 36 de pagini, un raport și mai detaliat, și de aici începe povestea. Neavând bani pentru băutură, droguri sau medicamente, a început să treacă prin sevraj de la toate acestea în același timp. Asta înseamnă, practic, că a suferit de halucinații în stare de veghe timp de câteva săptămâni. Vede oameni care nu sunt acolo, care vorbesc cu el, îl examinează, îl intimidează, încearcă să îl omoare sau, dimpotrivă, încearcă să îl salveze, în timp ce este chinuit de auto-învinovățire și se teme că a înnebunit.

Aceasta este o călătorie într-o dimensiune a subconștientului anterior reprimată, deja deschisă de alcool și droguri, iar el a fost nevoit să bea din nou și din nou pentru a evita să se confrunte cu ea. Același lucru se întâmplă după moarte, o călătorie în lumea psihedelică (bardo), dar acum o experimentează în timpul vieții sale. Halucinațiile sale sunt un montaj ciudat al thrillerelor și fanteziilor pe care le-a văzut, în unele locuri pot fi recunoscute chiar și situații familiare. De aici rezultă două lucruri: pe de o parte, putem vedea în ce măsură subconștientul este otrăvit de aceste filme, iar pe de altă parte, este posibil ca regizorii să se fi confruntat cu scenele filmate într-o stare delirantă. "Studentul" nostru caută o cale de ieșire din halucinații. El se gândește la muzică... A colecționat o mulțime de muzică bună (Freddy Mercury, Michael Jackson...). Este șocat să constate că aceasta îl pune într-o stare și mai proastă. Nu contează cât de "bună" este muzica, dacă el are rezonanță cu starea de conștiință a compozitorilor, care au avut aceleași probleme ca și el. El caută cu disperare o muzică de meditație angelică. A avut-o, doar că a șters-o, avea nevoie de spațiu pentru altcineva. Și atunci o găsește pe o casetă și are încă un echipament pe care să o asculte. Își găsește alinarea în ea. Și scrisul este o idee bună. Îl aduce într-o stare de conștiință mai înaltă, pentru că trebuie să se concentreze pe formarea literelor și pe formularea gândurilor, îl scoate din subconștient. Așa trec săptămânile. Între timp, a făcut două (aproape) infarcte, fără asistență medicală, cine putea să știe (sau cui îi păsa)?

Scrisoarea este destul de consistentă, în ciuda halucinațiilor. Se simte că le vizualizează cel puțin ocazional, știe că nu sunt reale, nu este complet cufundat în ele. Îmi mulțumește pentru scrierile mele, pe care le-a citit, pe care i le-am pus la dispoziție gratuit. Îmi mulțumește și știu că, din acest motiv, predau calea către o conștiință superioară.

Ce a câștigat acest om din toate aceste experiențe? A scăpat de temerile pentru care luase medicamente. A scăpat de dependența de alcool și de droguri și chiar și medicamentele pentru inimă au devenit inutile. Dacă nu le-a luat timp de două luni și a supraviețuit, de ce ar trebui să le ia? Acesta ar putea fi începutul unei noi vieți pentru el. Să-i ținem pumnii să reușească! Aceasta este ceea ce pot susține.

"Acesta, călugărilor, este nobilul adevăr al suferinței: a te naște este suferință, a îmbătrâni este suferință, a fi bolnav este suferință, a muri este suferință, a fi cu cei ne-iubiți este suferință, a fi despărțit de cei iubiți este suferință, a nu ne atinge dorințele este suferință, ─ cu alte cuvinte, cele cinci elemente ale personalității care provoacă atașamentul față de existență sunt suferință..."... "Acesta, călugărilor, este nobilul adevăr al originii suferinței: cauza suferinței este setea, care duce de la o renaștere la alta și, cuplată cu bucuria și dorința, găsește plăcere în asta și în aia, ─ setea de încântare, setea de origine, setea de trecere." (Gautama Siddhartha Buddha)

Rhasoda Varga Margit
(UKTM vezetőmester)
Budapest, 2021