Scopul meu și a acestei scrieri nu este de a lua partea sau de a mă opune genderismului, ci de a promova un dialog clarificator. Atâta timp cât reprezentanții genurilor caută să se distanțeze de pozițiile celuilalt, atâta timp cât caută să se învingă (convingă) reciproc, lupta (chiar dacă este justificată) va duce la rezistență și nu va conduce la progres. În momentul de față, această luptă este plină de emoții, temeri și tensiuni de ambele părți și duce adesea la lovituri sub centură, contestatarii căutând să se umilească și să se discrediteze reciproc. Majoritatea susținătorilor genderismului original sunt femei, în timp ce oponenții săi sunt atât femei, cât și bărbați.

Este important să ne amintim care a fost sensul inițial al genderismului (teoria genului). Inițial, a fost o ramură a feminismului care lupta împotriva discriminării sociale a sexelor. (Această teorie este interpretată greșit în zilele noastre. Esența acestei interpretări eronate este că oamenii sunt liberi să își aleagă genul. Nu ne ocupăm aici de această interpretare eronată). Inițial, teoria nu nega faptul că genul este determinat biologic, dar subliniază că rolurile de gen sunt rezultatul achiziției în minte a modelelor de comportament social, adică sunt în esență stereotipuri și șabloane. Societatea patriarhală (centrată pe bărbat) le impune mental personalității încă de la o vârstă fragedă și chiar mai târziu. Acestea sunt modelele care ne determină să cumpărăm, de exemplu, rochii roz și păpuși roz pentru fete și pantaloni albaștri și mașini pentru băieți. Genderiștii doresc să elimine aceste șabloane premature ale rolurilor de gen și stereotipurile de gen din societatea adultă, susținând că acestea duc la discriminarea femeilor.

Așadar, povestea se referă la faptul că o persoană are un sex biologic și un rol de gen convențional este construit deasupra acestuia, iar dacă o persoană se abate (neintenționat) de la acest rol tradițional, este pedepsită, discreditată și chiar ostracizată. Rolurile de gen convenționale feminine și masculine apar în vestimentație (femeia: ciorapi de nailon, pantofi cu toc, machiaj; bărbatul: pantaloni, pantofi sport, costum, cravată), comportament (femeia: rol de fundal, subordonare, exprimarea emoțiilor; bărbatul: rol de control, suprimarea emoțiilor, abilități mentale și fizice, accent pe putere), asumarea rolurilor (femeia: creșterea copiilor, gestionarea gospodăriei; bărbatul: activități care aduc bani, hobby-uri).

Cine mă cunoaște știe, știe că nu pot fi acuzată că prefer rolul feminin tradițional. Încă din adolescență, am provocat consternare în satul meu, printre femeile în vârstă, vorbind cu bărbații adulți ca un partener egal, nu sunt o femeie "feminină", îmi place să port pantaloni și blugi sport, nu mă machiez niciodată, comportamentul meu este controlat, atitudinea mea este fermă, pun abilitățile intelectuale înaintea exprimării emoționale. În acest sens, aș fi un genderist tipic. Dar...

În zilele noastre, rolurile de gen par a fi estompate și inversate. Zilele trecute, la casieria unei piscine, se afla un bărbat care, din punct de vedere biologic, era bărbat, dar care, prin ton și gesturi, era o femeie. În timp ce îi înmâneam taxa de depunere în schimbul cheii de la vestiar, am subliniat faptul că ceream cheia de la vestiarul femeilor. Casierița, în jena ei de fată, mi-a înmânat o cheie pentru un vestiar pentru bărbați, lucru de care mi-am dat seama abia când am intrat și mi-am căutat vestiarul. Hm... Nu sunt suficient de bărbat pentru a face asta, așa că m-am întors la casierie pentru a schimba cheia. Am râs cu poftă de acest incident. Acesta a fost modul în care casierul mi-a dat de înțeles instinctiv că sunt bărbat în comparație cu el, în timp ce eu i-am atras atenția că cerusem un dulap pentru femei, tocmai pentru că nu eram convinsă că îmi delimita corect identitatea de gen. Și-a cerut scuze respectuos, iar eu i-am făcut cunoscut cu un zâmbet amabil, acum feminin, că îl accept.

Genderismul trebuie abordat pentru că ridică întrebări legitime în multe privințe, dar dacă nu căutăm să clarificăm conceptul de identitate de gen, acesta duce la excese nerezonabile. Genderismul folosește conceptul de sexism, care (prin analogie cu rasismul) reprezintă discriminarea pe bază de sex. Pentru a evita sexismul, de exemplu, în Suedia, în grădiniță toți copiii se joacă cu aceleași jucării, folosesc aceeași îmbrăcăminte și chiar și băiețeii trebuie să facă pipi stând jos, pentru a evita discriminarea copiilor mici. Este necesar să tragem o linie aici. Din punct de vedere biologic, un băiat poate face pipi în picioare și jos, în timp ce o fetiță poate face pipi doar stând jos. Pe ce bază, atunci, identificăm pipi în șezut ca fiind singura soluție salutară? Acest lucru ar fi analog cu a spune că, dacă există nevăzători, atunci toată lumea ar trebui să aibă ochii închiși, astfel încât orbii să nu fie dezavantajați. Prin această cerință, restricționăm libertatea băieților mici, în timp ce nu putem extinde libertatea fetițelor. Prin urmare, această dispoziție este nerezonabilă și restrictivă.

Un alt exemplu de sexism este utilizarea corpului feminin gol ca marfă în publicitate pentru a vinde ceva. Există un produs care nu are nimic de-a face cu sexul, femeile sau nuditatea, dar se pune o femeie goală pe el pentru a-l face mai ușor de vândut. Dar industria publicitară este motivată de profit, ea cunoaște natura omului care, dacă vede o femeie bună pe ambalaj, îl va cumpăra chiar dacă nu are nevoie de acel produs. De fapt, și femeia este mai înclinată să îl cumpere pentru că o compară cu ea însăși și crede că dacă va consuma produsul, va fi ca femeia de pe ambalaj. Acest tip de reclame, destul de dezgustător, se folosește de instinctele oamenilor pentru a le influența obiceiurile de cumpărare. Dar soluția nu este să le interzicem de acum înainte, pentru că asta este sexism.

Femeilor le place să fie frumoase. Potrivit genderismului, acest lucru se datorează faptului că acest lucru le este insuflat de industria frumuseții și de așteptările pe care bărbații le au de la ele, așteptări pe care ele încearcă să le îndeplinească. Eu nu cred că este adevărat. Observați că, pe lângă rolurile de gen determinate biologic, există și un rol de gen determinat din punct de vedere evolutiv. Acesta din urmă nu este o construcție socială și, în acest sens, nu poate fi eliminat. Acesta constă în faptul că bărbații caută femei feminine pentru că sunt purtători ai codului evolutiv conform căruia astfel de femei vor fi mame bune pentru urmașii lor. El caută o femeie frumoasă pentru că aceasta îi stârnește mai mult dorința, ceea ce face mai sigur că va produce urmași. În schimb, femeia caută un bărbat masculin pentru că este codificat evolutiv faptul că un astfel de bărbat o va proteja pe ea și pe urmașii ei, iar în femeia frumoasă este codificat evolutiv faptul că ea va folosi practici feminine pentru a seduce bărbați, în loc să vrea să fie fizician nuclear. Și aici este locul în care genderismul eșuează. Pentru că majoritatea nenumărabilă nu vrea să trăiască în conformitate cu teoria genului. Genderismul ar trebui să aibă ca principiu de bază, dacă nu vrea să devină impasibil, să extindă libertatea genurilor până la limitele evolutiv-biologice, astfel încât cei care doresc să se bucure de libertate să o poată face.

Emanciparea femeilor a condus într-adevăr la o situație în care femeile au posibilitatea de a trăi atât identități de gen feminin, cât și de gen masculin în sens social, iar acest lucru poate duce la confuzie de roluri pentru ambele genuri. Dar soluția acestei confuzii de roluri nu va fi găsită urmând isme. Soluția constă în creșterea conștientizării și a empatiei. Prin conștientizare, mă refer la faptul că o femeie care dorește să trăiască ambele roluri ar trebui să fie capabilă să schimbe rolurile în mod conștient. Dacă la serviciu este "bărbat", atunci când ajunge acasă ar trebui să fie "femeie" în sens social. Familia este cu siguranță scena unui joc de rol evolutiv și nimeni nu a inventat încă unul mai bun. Dacă vrem să păstrăm familia ca unitate de bază (bărbat, femeie, copii), trebuie să ne asumăm rolul feminin "tradițional". Desigur, putem trăi altfel, dar nu putem face acest lucru obligatoriu pentru întreaga societate.

Iar prin empatie nu mă refer doar la faptul că o femeie trebuie să fie capabilă să se pună în locul unui bărbat, ci la o cultură a comportamentului. De ce pentru femeie? Pentru că femeia educă (înnobilează) copilul și bărbatul, femeia face ca societatea, viața, sexul, tot ceea ce merită trăit, să fie mai sofisticate, mai exigente. Iar o cultură a comportamentului înseamnă să știi când și cum să te îmbraci și cum să te comporți (nu ne scoatem corpul nici în sus, nici în jos când mergem la examene, dar putem face același lucru când mergem la petreceri). Înseamnă să dezvoltăm un simț pozitiv al conștiinței feminine. Știm ce vrem, cu cine, când și cu cine, iar dacă nu vrem, suntem capabile să dăm un semnal clar al intențiilor noastre.

Când am vizitat India, am crezut că este important să-mi arăt respectul față de cultură prin modul în care mă îmbrac. Nu am purtat un sari, deoarece nu sunt hindusă, dar am purtat o fustă lungă și mi-am pus o eșarfă pe cap pentru a intra în locurile sfinte. Chiar dacă aveam peste 50 de ani, încă eram privită cu dor de bărbați mult mai tineri (acasă nici măcar nu se uita nimeni la mine). A trebuit să mă confrunt cu cât de atrăgătoare era pentru ei o femeie albă. Dar comportamentul meu a fost respectuos și distant. O femeie se poate uita la un bărbat spunând: "La locul tău!" (Problema este că, dacă se uită așa la soțul ei, își poate lua rămas bun de la el...). Cea care este mai curată (evoluată) este cea mai puternică, gândul ei se va împlini.

Cu toate acestea, pot exista situații în care există o dominanță fizică clară. Într-o astfel de situație, este inadecvat să opuneți rezistență, ci să lăsați să se întâmple ceea ce se întâmplă. Mai puțină rezistență va duce la mai puține răni fizice, care vor fi mai ușor de recuperat. Este important ca femeia să realizeze că ea nu este la fel ca și corpul ei, că orice i se întâmplă corpului ei, doar corpul suferă. Așadar, indiferent ce ți s-a întâmplat, ridică-te și mergi mai departe cu o față fără să clipești. Sufletul este imperturbabil și etern, sufletul nu poate fi umilit, nu poate fi dezonorat, iar tu ești un suflet. Acceptați-vă ca un spirit perfect, al cărui vehicul este corpul, care este supus impermanenței, bolii și morții. Hrăniți acest corp, prețuiți-l, astfel încât să puteți locui în el mult timp și de bunăvoie. Nu vrei să fii mai deștept, bărbatul se crede oricum mai deștept... Ascultă-ți sentimentele, acestea prevalează asupra inteligenței lui.

Dacă trăiți astfel, nu veți avea nevoie de genderism pentru a fi admiși și acceptați.

(Rhasoda Varga Margit: Az ég a Földdel összeér. 14. o.)