Mulți dintre voi se așteaptă ca eu să îmi dau cu părerea despre război. Eu privesc lucrurile dintr-un punct de vedere diferit, nu din partea judecății. Într-o lume duală (bipolară), va exista întotdeauna război, deoarece lumina se luptă cu întunericul și întunericul se luptă cu el însuși pentru lumină, iar aceste forțe sunt întruchipate de oameni. Cei care nu pot accepta acest lucru pot încerca să își schimbe planul de existență, dar acolo vor realiza că până în lumea cea mai înaltă dualitatea este prezentă, prin urmare războiul este prezent. În lumea cea mai înaltă (Unitatea), nu mai există luptă, dar în același timp nu mai există nici mișcare.

Lupta este, prin urmare, un element necesar al existenței în lumea duală. Întrebarea este, mai degrabă, ce formă trebuie să dăm luptei? Evident, cel mai puțin oportun este războiul în plan fizic. Oamenii sunt de mult timp familiarizați cu războiul economic, dar acesta nu este cu mult mai benign, doar că implică distrugeri mai puțin spectaculoase, dar nu este difuzat permanent de mass-media. Ar putea fi, de asemenea, o bătălie mentală la masa negocierilor. Aceasta este ceea ce oamenii numesc "negocieri de pace". Acordul din negocierile de pace este întotdeauna temporar, deoarece acordul este o funcție a raportului de forțe de moment, care se schimbă mereu, astfel încât luptele se reiau.

De ce nu se poate ajunge la un acord? Ar fi prea ușor să spunem că este din cauza banilor, a puterii, a dorinței de teritoriu. Cauza cea mai profundă, cea mai profundă, este că nu știu să urmărească lupta în ei înșiși. Lupta exterioară provine întotdeauna din neglijarea luptei interioare cu sine (sinele nostru din umbră) și, în consecință, din proiectarea acesteia. Personalitatea nu duce bătălia dintre lumină și întuneric în sine, ci, proiectând propriul întuneric asupra celorlalți, își face un dușman din ceilalți și duce lupta cu ei.

Căile exoterice (externe) ale religiilor nu îi scot pe oameni din dualitate. Pentru aceștia, fie Satana devine vinovat, fie zeii "falși" ai celeilalte religii, iar unii merg chiar până la a spune că însuși Dumnezeu este cel care a creat lumea în mod greșit, iar ateismul este consecința directă a acestei idei. Nu există Dumnezeu, pentru că, dacă ar exista, nu ar permite să se întâmple un război. Este clar că doar mecanismul de apărare psihologică a împins cauzele tot mai departe de individ.

Singura cale de a lupta în lupta interioară este cunoașterea spirituală de sine, yoga controlului minții, exact ceea ce (și) MCCU le arată oamenilor. Întrebarea mea este atunci: de ce nu există cozi lungi și aglomerate de discipoli care să se alinieze pentru a învăța metoda? Pentru că cel mai greu lucru pentru o persoană este să-și înfrunte propriul întuneric. Este mult mai ușor să arăți spre celălalt: el/ea este cauza tuturor relelor, a întunericului, a răutății. Așadar, lupta exterioară rămâne. Iar pentru cei care au recunoscut că sursa întregii lupte se află în ei înșiși, lupta se încheie atât în interior, cât și în exterior. Iar această luptă interioară nu poate fi dusă de toată lumea decât în numele propriei persoane.

Rhasoda Varga Margit
UKTM vezetőmester
2021. Budapest