M-am întrupat în calitatea mea actuală de aproximativ 700 de ani în zonele locuite de maghiari, așa că nu sunt considerat un maghiar autohton. Înainte de asta m-am născut în multe țări și culturi, sunt o adevărată persoană multinațională și multiculturală. Acum, deși îmi trăiesc maghiarimea cu devotament deplin, nu m-aș muta în altă regiune sub nicio formă. Acolo unde se naște cineva, acolo este sarcina. Dintr-un motiv oarecare, cineva a ales această țară, acest popor, și trebuie să se integreze în această cultură pentru împlinirea de sine; misiunea sa îl destinde aici.

O națiune mică printre națiuni mari are două opțiuni: fie se asimilează, fie își păstrează identitatea. Întrebarea este: există vreo valoare în cazul maghiarilor pentru care ar trebui să alegem să ne păstrăm identitatea? Răspunsul meu este DA.

În primul rând, limba, care este frumoasă și specială; este o valoare universală, care merită păstrată. Are un simbolism profund și o expresivitate de neegalat, vocabularul său este aproape infinit de extensibil, este compatibil cu cuvintele străine, care sunt ușor de încorporat. Este capabilă să exprime cele mai abstracte gânduri, fiind în același timp caracterizată de o logică sofisticată. Este concisă, bogată în simboluri, aproape picturală. Toate aceste lucruri sunt cunoscute în marile limbi, dar există foarte puține limbi mici care pot concura cu marile limbi în ceea ce privește puterea de expresie. Poezia din orice limbă, de la Shakespeare la Shi-King, poate fi redată în maghiară fără a pierde din conținut sau informații formale.

În al doilea rând, ceea ce numim abordarea maghiară, pe care eu însumi o critic adesea, este un câmp informațional caracteristic. Cu toate acestea, dacă îl curățăm de depozitele personale care îl contaminează, ajungem la nivelul înțelepciunii folclorice și al unei logici particulare. Adâncimi cu totul neegalate pot fi descoperite în așa-numita abordare de "bun simț popular", care, din păcate, este pe cale de dispariție din cauza influenței distorsionante a mass-media, dar o parte din ea a fost păstrată în ficțiune și s-ar putea să nu fie prea târziu pentru a o salva. Rezultatul acestei perspective unice este că în Bazinul Carpatic s-au născut de-a lungul secolelor atâtea cranii excelente, care, chiar dacă nu vorbeau maghiara, au devenit figuri dominante ale timpului lor, încorporate în acest câmp informațional. Poporul maghiar merită să nu dispară în cimitirul multicultural al națiunilor, pentru că în ultimul mileniu nici puterile din sud (Imperiul Roman), nici cele din est (tătară, turcă, sovietică), nici cele din vest (austriacă, germană) nu au reușit să-l strivească. În multe cazuri, a înviat din cenușă ca pasărea Phoenix.

Să examinăm apoi cum poate fi păstrată conștiința identității naționale într-o lume care se îndreaptă spre un multiculturalism greșit interpretat și aplicat în mod eronat, care caută să încurce totul. Există exemple de urmat în rândul poporului evreu. Evreii se numără printre cele mai de succes națiuni și au cele mai multe succese personale, în ciuda a mii de ani de încercări sistematice de a-i extermina. Care este secretul lor?

1. Împreună. Un evreu sprijină un evreu în orice colț al lumii. Prin urmare, nu ar trebui să fim supărați pe ei, ci să-i urmăm. Să realizăm următorul experiment de gândire. Câștigați premiul cel mare la loto. Cui l-ați da? Cred că: copiilor tăi, părinților, prietenilor care gândesc la fel. Așadar, de ce vă supărați atunci când oamenii de la putere fac aceleași lucruri pe care le-ați face și dumneavoastră? Evreii fac un pas mai departe, ei sunt capabili să mobilizeze membrii propriei națiuni. Acest lucru este posibil datorită unei puternice conștiințe naționale care prevalează asupra intereselor individuale și care este întărită sistematic la nivel social și familial.
2. "Efectuați (Să aveți efect), creați, măriți (creșteți, deyvoltați) !" Or, acest lucru nu a fost spus de un evreu, ci de un adevărat poet maghiar (Ferenc Kölcsey). Evreii pur și simplu o fac! Ei au influență, creează și se extind. Sau nu cumva un învățător evreu (Iisus) a spus în parabola talanților că cine nu-și poate mări talanții, din aceia i se vor lua? Asta înseamnă că cine nu învață să creeze, nu va avea! Nu te poți aștepta ca cineva să creeze pentru tine ceea ce ai nevoie și nimeni nu poate executa pentru tine, pentru că dacă nu ai crescut pentru posesia unor bunuri, nu le poți păstra.
3. O familie puternică. Familia evreiască este un model conservator, patriarhal, în care capul familiei este bărbatul care poartă mai departe numele familiei, iar cei care duc mai departe numele capului familiei aparțin aceleiași familii. În acest sistem, femeia care se căsătorește în familie ia numele capului familiei și aparține acesteia până când își schimbă numele. Fie nu există divorț, fie, dacă există, copiii aparțin capului familiei, deoarece îi poartă numele. Creștinismul a slăbit acest model pentru că nu îl înțelege. Evreii, pe de altă parte, îl înțeleg. Numele comun definește karma familială comună (sarcina de viață) la care soția și copiii sunt obligați să participe, iar acest lucru este garantat prin înregistrarea numelui. Astfel, va exista întotdeauna cineva care să ducă mai departe afacerea familiei; ceea ce a creat părintele, copilul este obligat să păstreze și să dezvolte. Familiile de elită invită în mod deliberat să se nască copii care sunt capabili să facă acest lucru.
4. Limbă comună, cultură comună. Toate acestea reprezintă forțele de coeziune ale națiunii, care sunt cultivate în mod conștient. Mulți evrei învață ebraica, chiar dacă nu o folosesc.
5. Religie. Religia pentru evrei nu se bazează pe credință, ci, în multe cazuri, pe cunoaștere. Cei care se gândesc serios să își lase amprenta în lume trec printr-o pregătire religioasă profundă, care le stabilește morala și valorile și, nu întâmplător, sentimentul de a fi aleși. În mod ideal, acesta din urmă poate fi folosit în mod pozitiv, adică în beneficiul umanității. Apartenența religioasă și studiile care o însoțesc le dau forța interioară de a rezista și de a supraviețui în circumstanțe extreme. Forța credinței creștinilor, profunzimea experiențelor lor religioase în ansamblu, în comparație cu proporțiile grupului de populație, nu se apropie nici pe departe de cea a evreilor.

Există multe alte componente pe care nu doresc să le analizez în continuare. Așadar, dacă o națiune dorește să își păstreze identitatea națională, merită să ia în considerare aspectele de mai sus. Fiecare națiune, care dorește să supraviețuiască, trebuie să se regăsească pe sine în mod individual și național. Trebuie să caute acei factori care pot oferi un sentiment de apartenență pentru membrii săi. În cazul Ungariei, dacă acesta este fotbalul, atunci așa să fie. Nu există niciun alt sport în Ungaria de astăzi care să poată mișca atât de mulți oameni ca fotbalul. Fotbalul este un sport pe care oricine îl poate juca, chiar dacă nu lovește întotdeauna mingea, dar cel puțin poate alerga după ea, iar principiile universale dictează că totul trebuie făcut pentru proces, nu pentru rezultat. Iar cei care strigă în tribune, dându-și drumul la nervi, nu-și bat soțiile acasă. De asemenea, trebuie să găsim domeniile în care națiunea poate performa diferit sau excela față de medie și să le dezvoltăm cu prioritate, fie că este vorba de cultura balneară, sportul ecvestru (echitația) sau agricultura ecologică.

Tot ceea ce pot spune ca o încurajare este că, în următoarele secole, poporul maghiar va avea tot ce-i trebuie pentru a-și găsi misiunea și serviciul în lume. Această misiune și acest serviciu pot fi atât de nobile și atât de înalte încât, dacă vor reuși să le îndeplinească, atunci ar putea chiar să ridice națiunea maghiară la rangul celor mai remarcabile națiuni în fața lui Dumnezeu. Iar cei care nu doresc să participe la ea și care lucrează împotriva acestei misiuni, vor pierde șansa de a se naște maghiari.

Rhasoda Varga Margit
(UKTM vezetőmester)
Budapest, 2021