R: Aș dori să vă rog să clarificați conceptele de mântuire și iluminare.

G: Există trei realizări principale ale fețelor lui Dumnezeu și există multe niveluri și forme ale acestora. Misticii evrei distingeau 22 de semizei care deschid porțile, iar aceștia erau, într-adevăr, principii. Dacă cineva a implementat pe deplin un principiu, acea poartă se deschide pentru el. În hinduism, există mai mulți semizei care deschid porți și se înmulțesc constant, dar toți se trag înapoi la aceleași 22 de principii. Motivul este că hindușii gândesc în entități, nu în principii. Odată ce cineva a atins o realizare și a intrat în planul semizeu, entitatea care deschide poarta există ca semizeu pentru ceilalți și se poate trece poarta prin el. Printre aceste principii există trei excepționale: iubirea absolută, serviciul devoțional și perfecțiunea. Acestea trei împreună reprezintă Conștiința Christică. Ulterior, prin mântuire (sau eliberare; moksha) înțelegem că cel puțin una dintre porți a fost deschisă, iar conceptul de iluminare este menținut pentru perfecțiune. Kundalini este necesară doar pentru atingerea perfecțiunii, deoarece discipolul se confruntă cu decalajul doar în acest mod. Pe aceasta el trebuie să o traverseze prin forțele proprii, în timp ce în acest punct nu există entități-lumină care să îl ajute. Nici mântuirea, nici iluminarea nu înseamnă automat intrarea cuiva în lumea transcendentală, ci doar într-un tărâm de tranziție. De aici nu mai trebuie să coboare în lumea materială dură. 

R: Ne referim la nivelul de implementare la care a intrat lumea?

G: Când se deschide o poartă, se intră automat într-o lume materială subtilă. Aici, poziția sa depinde de ce fel de serviciu suplimentar este dispus să facă pentru dezvoltarea sa. Cineva care a atins un nivel de implementare are tendința de a-i ignora pe ceilalți și de aici își are originea sentimentul că este împlinit. În acest caz, el așteaptă la nivelul atins. În cazul meu, mai multe porți erau deja deschise în existența mea materială, dar realizarea Conștiinței Christice lipseau unele, care au venit ulterior. Ai experimentat tu însuți, atunci când ai căutat susținători pentru Tărâmul Spiritual al MCCU, că entitățile eliberate și iluminate nu te-au ajutat, deoarece nu recunoșteau că ar trebui să servească mai departe pentru realizarea Conștiiței Christice.

R: Oamenii din lumea materială cred că un suflet eliberat sau iluminat știe și înțelege totul. Pentru mine a fost o surpriză să constat că nu este așa.

G: Nici sufletele eliberate, nici cele iluminate nu știu totul. Ei au intrat într-o lume printr-o poartă îngustă și s-au cufundat în realizarea pe care au obținut-o. Până când se întâmplă ceva, ele rămân în această stare. Acest ceva poate fi o interacțiune cu o altă entitate care îi cheamă pentru o sarcină. Dacă nu există niciun răspuns, acest lucru indică faptul că nu au nicio datorie față de tine. Fiecare eră are propriul set de principii care pot fi realizate. Când ați recunoscut acest lucru, ați început imediat să căutați parteneri. Nu este surprinzător faptul că nu ați găsit aproape niciunul, deoarece conceptul de Conștiință Christică nu este clar pentru ființele umane.

R: Cred că acest lucru se poate datora faptului că realizarea căii lui Iisus nu este înțeleasă sau este interpretată greșit.

G: Exact. Din esența principiului lui Iisus nu a fost integrat cu succes totul în mintea oamenilor în ultimii 2000 de ani, așa că este necesar al doilea pas.

R: Când am început să mă ocup de organizarea Tărâmului, a trebuit să mă confrunt și cu faptul că sufletele eliberate sau iluminate, deși ar putea fi dispuse să se angajeze într-un serviciu suplimentar, nu pot pentru că nu știu nimic (nu au competențe).

G: Cel puțin eu te cunosc ─ (râde). Majoritatea sufletelor eliberate au urcat în planul subtil prin realizarea principiului Unității Primordiale, iar acesta este singurul la care este cu adevărat necesar să nu înțelegi nimic. Aceasta este realizarea copilului sau, în caz contrar, predarea totală. Copiii sunt plasați într-o stare de grație; ei sunt protejați de Dumnezeu de greutățile ulterioare și, dacă nu se străduiesc pentru ei înșiși, vor rămâne în copilărie până la sfârșitul timpului. Ei nu au nevoie să dezvolte abilități; Dumnezeu le dă tot ceea ce au nevoie.

R: Se ridică o întrebare dacă nu cumva acesta este finalul corect și poate că eu sunt cel care se aventurează pe căi greșite?

G: Aveți principiul Unității Primordiale de mult timp, de aceea l-ați primit din nou de la Krishna pentru primul cuvânt, nu a trebuit să faceți niciun efort în această viață, a trebuit doar să îl solicitați din nou. Unii care au principiul Unității Primordiale nu rămân în lumea subtilă, ci slujesc în planul material grosier și pe baza experienței lor ulterioare recunosc că există alte realizări. În timp ce se ocupă de aceasta, ei traversează cele trei lumi create și chiar coboară în lumile inferioare. Experiențele voastre de până acum vă fac capabili pentru ceea ce tocmai ați început, dar aceasta nu înseamnă că toți cei care se află într-o dimensiune superioară sunt automat apți pentru aceasta. Adecvarea înseamnă dezvoltarea anumitor abilități (siddhis), iar voi aveți câteva.

R: Wow! Mă bucur să aud asta! Nu știam că am avut siddhis. Nu pot levita, materializa, merge pe apă sau face salturi în spațiu... ─ (râde)

G: Aceste abilități sunt deja în posesia ta în lumea materială fină și sunt inutile în altă parte. Cu toate acestea, ele sunt spectaculoase în planul material aspru, au o mică utilitate și nu ar spori credința oamenilor. Cea mai importantă abilitate a ta include relațiile tale, adică ai acces în cele trei lumi superioare și în cele trei lumi inferioare. Ați găsit o poartă închisă?

R: Buddha nu a deschis poarta. Tu ai intrat și m-ai lăsat afară.

G: Nu asta s-a întâmplat. Poarta era deschisă și ai rămas afară. De ce nu ai venit?

R: Lucrând cu dumneavoastră, nu este întotdeauna ușor să afli care este sarcina...

G: Nu trebuie să afli, dar fă ceea ce simți.

R: Nu am putut intra. De fapt, mi-a fost teamă că nu voi putea ieși!

G: Când am intrat, te conduceam spre aspectul feminin al lui Buddha. În budism, cele două principii sunt cele mai diferențiate. În acest fel, puteți folosi puterea tuturor Puterilor cosmice (mahavidya-uri), adică aveți acces. Sarcina voastră este acum să creșteți cantitatea de energie ce este invocată și pusă în mișcare în unitatea de timp.

R: Cu toate acestea, eu nu pot face nici un miracol. Dacă într-adevăr am anumite abilități, nu ar trebui ca unele dintre acestea să se manifeste și în lumea materială brută?

G: Cât timp ați investit în asta?

R: Aproape nimic.

G: Te duci?

R: Nu am primit o astfel de sarcină.

G: Patanjali afirmă clar că siddhi-urile formează o forță de legătură. Forța de legătură este creată de insistența yoghinului de a-și manifesta liber propria capacitate. Acest lucru înseamnă că abilitatea sa nu este subordonată intenției divine și legii cosmice. În acest caz, manifestarea abilității este mai importantă decât servirea. Pe de altă parte, dacă slujirea este mai importantă decât manifestarea abilității, atunci legătura nu este creată, iar yoghinul devine un instrument în mâna lui Dumnezeu. El chiar nu poate face minuni, deoarece nu el este cel care face minunile, ci prin el Dumnezeu face minunile, dacă vrea.

R: Înțeleg și accept pe deplin.

G: Mărturisesc că ai demonstrat o asemenea siddhi încât chiar și eu am spus că este imposibil atunci când l-ai adus pe însoțitorul tău înapoi de la realizarea impersonală a lui Brahman.

R: Știam că nu și-a dorit această realizare, doar că i-a lipsit drumul. De ce ar fi trebuit să aștepte mii de ani pentru a-l recondiționa?

G: Alții consideră că realizarea impersonală a lui Brahman este cel mai înalt grad. Iar tu te iei pe tine însuți și aduci pe cineva din asta. Cine ești tu?

R: Un instrument, așa cum ați spus. M-am simțit responsabil pentru că a ratat drumul, iar fără tine nu aș fi putut să-i restabilesc informațiile depuse. Acesta a fost un punct al colaborării noastre care depășește relația tradițională guru-discipol. Niciun guru nu ar fi făcut-o, pentru că este dincolo de competența guru-ului. 

G: Uneori, ne depășim competențele...

R: Asta am căutat mereu, un guru curajos și cool (grozav, mișto, tare)! Ce m-aș face cu un suflet iluminat care a realizat un zeu punctual (atman) și îi este frică să se extindă în creație pentru că la doi pași de găină nu mai știe ce să facă? ─ (râde)

G: Este o plăcere să existăm împreună. Până acum am meditat singur în plictiseală! ─ (râde)

R: Ați menționat lumile inferioare. Acestea sunt planurile în care se duc cei condamnați? Condamnarea există și sub ce formă?

G: Că în lumile inferioare sunt plasate sufletele care au păcătuit grav împotriva legii unității. În momentul morții, ființa umană este întotdeauna confruntată cu acțiunile sale. Acest lucru poate fi atât de surprinzător și traumatizant încât sufletul fuge de confruntare. Dar făcând acest lucru nu face decât să-și agraveze situația, excluzându-se de la har. În lumile inferioare, entitățile sunt, de asemenea, stratificate în funcție de greutatea acțiunilor lor.

R: Există o cale de întoarcere de aici și cum?

G: Evenimentele din lumile inferioare nu sunt create de Dumnezeu. Aceste planuri sunt proiecții ale subconștientului oamenilor, în acest sens Dumnezeu nu are competența de a se uita în ele. Conform legii liberului arbitru, Dumnezeu și ființele de lumină (îngerii) nu pot privi în sferele subconștientului ființelor umane. Dacă o entitate elevată dorește să asiste într-un astfel de plan, trebuie să ia forma unui om. Acest lucru a fost făcut și de Iisus, care a trecut prin lumile inferioare după post-crucificare în condiția de Mahasamadi și i-a eliberat pe cei care au fost dispuși să îl urmeze. Dar acesta a fost doar un act unic, aceste planuri sunt pline. Porțile lumilor inferioare se deschid una după alta, iar încarnarea în corpul material poate avea loc și pentru că ființele umane se angajează în reproducere necontrolată, iar numărul tot mai mare de violuri atrage și ele ființele din lumile inferioare. Ca urmare, calitatea energetică a oamenilor de pe Pământ se deteriorează treptat. Dumnezeu nu poate face ca aceste porți să fie închise pentru totdeauna, așa că nu există damnare eternă. Acestor suflete trebuie să li se ofere, de asemenea, oportunitatea de a experimenta în corpul material. În lumile inferioare există suferință, dar nu există moarte. Ființele umane care stau aici se torturează reciproc până la moarte, dar nu pot muri. Dacă cineva din acest plan se naște într-un corp material pe Pământ și își torturează un coleg până la moarte și apoi spune că nu știa că se poate muri, atunci poate spune adevărul. El se confruntă cu posibilitatea de a muri în tortură aici, în dimensiunea terestră. Cu toate acestea, acest lucru nu consolează persoana care a murit și nu absolvă persoana care a provocat moartea cuiva. De milenii, problema este cum să curățăm aceste planuri. MCCU oferă o soluție pe termen lung la această problemă, de aceea o susținem. Ați recunoscut bine că, pentru această curățare, este de asemenea necesar să se câștige sprijinul lui Shiva, în timp ce acesta domnește asupra sufletelor demonice. Ce indică propriile experiențe despre această situație?

R: Prima dată, îngerii m-au însoțit până la poartă, apoi mi-au spus că nu le este permis să meargă mai departe. A trebuit să reușesc acolo fără ajutor. A fost o parte a antrenamentului meu. În intrările mele ulterioare, când a trebuit să merg mai adânc, am fost ținută printr-un cordon energetic. Cine coboară de pe Tărâmul MCCU pentru a-i conduce pe cei care cer ajutor și a căror karmă s-a încheiat, se întâmplă același lucru. Legătura cu Tărâmul este garanția că cel care îl ajută se poate întoarce, orice s-ar întâmpla. Evident, Iisus nu a avut nevoie de niciun cordon, dar noi am avut. În ciuda faptului că multe suflete au fost inițiate ca sfânt sau iluminat, aproape că nu mai există niciunul care să poată și să fie dispus să desfășoare astfel de activități.

G: Numai cei care vor să realizeze Conștiința Christică vor întreprinde o astfel de sarcină. Acel suflet care nu are nicio judecată în raport cu cei care se află acolo și care se află în iubire absolută și serviciu devoțional este capabil să facă acest lucru. Nivelul absolut de perfecțiune nu este o cerință; prin urmare, este necesară o securitate energetică, dar dacă cineva o are, el (ea) poate coborî din propriile forțe atât cât îi permit abilitățile sale.

R: Mulțumesc pentru conversația de astăzi!

(Rhasoda Varga Margit, Világok találkozása, Kérdések és nem sztereotip válaszok, Meditációs beszélgetések Sri Yukteswar Girivel, 96. o.)